1. zaibit

    "Zaibit", "a zaibi pe cineva" sau "a se zaibit" : a se satura, a nu mai avea chef de ceva sau cineva, a bate capul cuiva, a fute capul. (Din rusescul "zaibal" (ibal sau ibat' = futut sau fute)
    M-am zaibit să invaţ , mai bine ies diseară cu prietenii.
    Vasilică acesta, m-a zaibit cu întrebarile lui prosteşti.
    Hai, nu mă mai zaibi!